Dragi camarazi!
De fiecare dată, încerc să aduc în atenţia dumneavoastră probleme care par a fi cruciale pentru existenţa şi, mai ales, evoluţia noastră ca militari. Am să încep prin a face o analogie între război şi politică. “În război conducerea este crucială. Un general este antrenat cu grijă timp de mai mulţi ani pentru a ajunge la acest rang pe baza realizărilor militare”. El nu este niciodată “paraşutat” într-o armată, el îşi câştigă stelele pornind de la a fi soldat de rând, avansând pas cu pas. În plus, practica militară cere rotaţia generalilor, în funcţie de misiunea de război. Din aceste considerente scrierile lui Sun Tzu se concentrează, în mare parte, pe profilul generalului şi strategiile lui. Incă de pe băncile şcolilor militare noi toţi am învăţat că planificarea şi elaborarea unei strategii trebuie făcute cu sânge rece şi mult calm fără ca aceasta să fie influenţată de sentimente şi emoţii personale. Lucrurile se schimbă atunci când se trece la punerea în aplicare a planului şi motivarea moralului trupelor, situaţie în care se face apel la emoţiile şi sentimentele luptătorilor, la simţul lor de mândrie naţională şi loialitate pentru a justifica acţiunea. În aceste momente, generalul se alătură trupelor sale, bea din aceeaşi cană de ceai, mănâncă din aceeaşi conservă sau farfurie din tablă cazonă. Am folosit “gradul de general” pentru a vă reaminti dumneavoastră, militarilor în rezervă, că noi toţi, spre deosebire de politicieni, trăind într-o viaţă austeră şi demnă, ne-am câştigat reciproc inimile, punând bazele unor profunde relaţii de camaraderie şi spirit de echipă. Într-o confruntare, cel mai important factor este să asiguri “superioritatea relativă în punctul de contact”. Am ales, pentru confruntarea noastră cu lumea politică portocalie, drept punct de contact „moralitatea şi demnitatea naţională”.
În lumea politică se acordă puţină atenţie pregătirii conducătorilor. A devenit tipică pentru politica românească, promovarea unei “elite politice” lipsită de meritocraţie a cărei moralitate se fundamentează pe multrâvnitele beneficii financiare şi materiale. În numele unei false democraţii şi al binelui comun, asociat „solidarităţii naţionale”, o parte din acest grup social, nepopular şi stupid hotărăşte astăzi soarta unei entităţi social –istorice fundamentale, armata României. În strategia puterii politice (despre cea portocalie este vorba), au fost implementate concepţii originale, au fost utilizate tehnici moderne de manipulare precum şi unele instrumente umane autohtone şi servile de atac social la adresa noastră. Un pseudojurnalist cristian ghinea este scos la înaintare şi aruncă pe piaţa manipulării, cuvinte fără noimă despre onoare, demnitate, pensii, profesii, privilegii, şpagă, frică ,nesimţire, contribuţie, răsplătire disproporţionată,etc. Nefericitul, făcând parte din acel segment ratat al unei societăţi aflate în impas, acuză armata că a “pierdut Bucureştiul în 1916” şi “s-a retras din Ardealul de Nord şi Basarabia fără să tragă un foc de armă” . Acest individ ciudat , rătăcind prin morala de ricoşet primită de la stăpânii săi, mai transmite un mesaj de sorginte portocalie şi anume “ Şi dacă tot vă subvenţionăm pensiile, să ştiţi că subvenţia asta vine la pachet cu un mare dispreţ şi o greaţă nespusă faţă de vorbăria despre onoarea militară”. Este sincer şi recunoaşte că respectul său faţă de armată “este destul de jos” . Acest exemplu tipic şi zglobiu de “hommo politicus erectus” a lipsit la lecţiile de istorie a patriei predate în clasa a IV-a ,iar acum , la vârsta imaturităţii politice, ar fi bine să citească câte ceva din “Arta Războiului”, scrisă de Sun Tzu, în China, cu secole înainte de naşterea lui Hristos. Am să-l citez pe Sun Tzu poate în el are încredere acest om ciudat ”Generalul care se retrage fără teama că va fi pedepsit, dar a cărui preocupare principală este binele oamenilor şi interesul suveranului, este comoara/piatra preţioasă a unui stat. Dacă situaţia e una de înfrângere, generalul nu trebuie să lupte, chiar dacă conducătorul a dat ordine s-o facă!” . Făcând o asociere între Teoria lui Eliade din “Istoria religiilor” şi povestea inventată de individul în cauză, îi mai recomand ceva, ce poate să-i fie util, dacă nu acum, în viaţa de apoi” O fiinţă patriotică poate fi definită prin patru coordonate: să aibă cunoştinţe despre patrie şi patriotism (acestea încep cu armata); să aibă sentimente patriotice (acestea încep cu dragostea de patrie care, în lipsa unei armate nu există); să participe la activităţi şi ritualuri patriotice (nu l-am întâlnit nici la canal, nici în agricultură, nici pe şantierele patriei şi nici în munţii Tatra la antrenamentele comune cu militarii marinei militare britanice); să frecventeze instituţii patriotice (sigur nu a făcut armata că “a stat mult prin şcoală”). Unii dintre noi am învăţat în şcoală succesiv, nu simultan, timp de 28 de ani , nu “am stat ca dumnealui” după cum sincer spune. Numai că, pe timpul şcolii noi, spre deosebire de el, am şi lucrat în folosul patriei.
Acesta este instrumentul uman tipic pe care puterea portocalie îl utilizează în punctul de contact al moralităţii şi demnităţii naţionale. Iată de la cine trebuie să înveţe actuala generaţie de cetăţeni, alfabetul patriotic al românilor! Sper din tot sufletul, ca împreună cu dumneavoastră cei sacrificaţi, de fiecare dată în istorie , de o lume politică laşă şi trufaşă, să reuşim să aducem în punctul de contact al moralităţii şi demnităţii naţionale adevăratele valori ale acestui neam. Cetăţeanului cristian ghinea îi spun cu sinceritate că “lipsa de bărbăţie”nu dăunează sănătăţii ,în schimb , lipsa de moralitate şi demnitate poate fi fatală pentru evoluţia oricărui individ care se doreşte a fi apreciat, drept personalitate.
Revenind la punctul de contact al vieţii noastre militare” moralitatea şi demnitatea naţională” doresc să vă mai împărtăşesc câteva din preocupările mele, în efortul de a clarifica unele răspunsuri la întrebări care nu se pun, dar ale căror tendinţe mă îngrijorează. Suntem noi militarii în rezervă suficient de uniţi în acest punct de impact? Dacă nu suntem, merită să abordăm problemele moralităţii şi demnităţii naţionale? Unde suntem extrem de vulnerabili? S-a reuşit o anumită fragmentare morală a noastră? Cu ce sacrificii şi prin ce strategii vom reuşi să ne menţinem unitatea? Instrumentele folosite de actuala putere vor putea fi anihilate, de cine şi cum?”
Dragi camarazi!
Nu intenţionez să vă dau sfaturi, încerc să joc rolul fiecăruia dintre noi, a militarului simplu, a soldatului, a celui pentru care viaţa a început cu idealurile de apărare a neamului românesc şi se va sfârşi cu bucuria sau regretul faţă de existenţa acestei aspiraţii. Poporul român reprezintă o comoară umană a acestei planete. Politica a făcut ca fiinţa noastră naţională să fie percepută în diverse modalităţi şi judecată din diferite ipostaze, în funcţie de vremuri, oameni şi conjunctură. Acum trăim vremuri periculoase şi stupide într-o societate în care săracii şi bogaţii sunt chemaţi să trăiască laolaltă, în solidaritate. O solidaritate care este fundamentată pe sărăcia noastră şi lipsa lor de moralitate. O societate în care armata este „pusă la zid” în termeni moderni, prin lipsirea de drepturi în numele reformei şi al principiului contributivităţii. Printr-o gravă incoerenţă în gestionarea treburilor ţării ,
„O haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...
Aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă...”
(Am citat din versurile unui poet militar român care exprimă în opera lui toată nefericirea acestei naţii).
SCMD, născut din necesitate pentru apărarea drepturilor legitime şi irevocabile ale militarilor, începe să aibă o istorie proprie. Suntem laolaltă, militari în rezervă din toate structurile de apărare, armată, poliţie, jandarmerie, SRI, servicii, funcţionari cu statut special din administraţia penitenciarelor. Trăim împreună aceleaşi vremuri, suportăm aceleaşi abuzuri, ne frământă aceleaşi gânduri, suntem afectaţi de aceleaşi boli profesionale, cu alte cuvinte, locul nostru ar trebui să fie laolaltă. SCMD ne oferă cadrul legal, social şi juridic în care ne putem manifesta şi apăra. A apărut acest factor destabilizator, „banii sindicatului” care, a generat o interesantă dezbatere electronică, la care au participat şi unii colegi din filiale, legaţi oarecum de câte un membru dizident al Comitetului Director sau, mai grav, de câte un prieten situat în „dumbrava portocalie”. De regulă, această marfă „banii” alături de „arme” şi „cuvinte” este folosită pentru dezbinare şi menţinerea puterii. Vă propun deci, stimaţi camarazi, ca până la elucidarea „problemelor dubioase” de sorginte financiară să nu uitaţi de unitatea noastră în punctul de impact. Această unitate ne conferă posibilitatea de a influenţa acţiunile politice, de atenua efectele lor asupra populaţiei dar, mai ales, de a modifica în bine comportamentul politicienilor. Acum suntem 15.000, la sfârşitul anului vom fi 30.000, iar în 2012, vom sărbători sfârşitul dinastiei portocalii (nu al lumii) fiind laolaltă 50.000. Acest deziderat numeric şi valoric va veghea asupra democraţiei constituţionale încă 10 sau 20 de ani până când generaţia lui ghinea cristian va fi capabilă să se întâlnească cu noi în punctul de contact al acestui neam.
Un alt factor care a ameninţat unitatea noastră a fost şi este himera lansată cu privire la creşterea a peste 75% din pensiile militare. Probabil, că aţi înţeles că nu este vorba de creşterea pensiilor militare, ele nu mai există, toţi suntem plasaţi în viaţa civilă, având grade cu titlul gratuit. În această capcană au căzut , în primul rând, subofiţerii şi maiştrii militari în rezervă. Mă bucur nespus că pensiile lor au crescut, ştiu cât de mult s-au sacrificat alături de noi însă, ceea ce nu înţeleg este de ce trebuie să scadă unele pensii, ca să crească altele. Principiul vaselor comunicante, domnilor colegi de suferinţă, nu este valabil nici în economie , nici în politică, nici între bogăţie şi sărăcie. Dumnealor ar trebui să înţeleagă rolul şi locul lor în sindicat şi că singura „plăcintă” care se împarte la toţi este cea a săracului. Mai corect era să aducă pensiile lor lângă ale noastre. Odată ce s-a umblat la dreptul de proprietate asupra pensiilor, toate fiinţele umane care şi-au câştigat dreptul la pensie vor fi lovite , mai devreme sau mai târziu, în numele „solidarităţii”. Să nu uite că punctul de pensie de care au fost legaţi este în funcţie de ce mai rămâne pentru popor după ce se scade frauda „nobilimii marxiste”. De asemenea , structura pensiei de serviciu, fundamentată pe grad şi funcţie, va deveni istorie. Cu siguranţă, vă va prinde trecutul din urmă, iar de viitor nu mai poate fi vorba. Bascularea noastră lângă săracii neamului, din iniţiativa politicii autohtone, atent supravegheată de instituţiile globalitare, are un singur scop şi anume „ ca această entitate care păstrează neatinse valorile naţionale să fie dizolvată în masele amorfe”. Toate aceste sensuri stupide ale evoluţiei societăţii, atent dirijate de instrumentele politicii portocalii, vor produce cangrene serioase în structura , armonia şi idealurile unei societăţi în care, generaţii ratate ale istoriei vor trăi în vrajbă şi dezbinare. Deocamdată ne apărăm în justiţie. O justiţie tot mai obosită, timorată, denigrată şi izolată de popor. Apartenenţa noastră la marea familie europeană ne permite accesul la justiţia comunitară. Deja avem şi acolo multe intervenţii. Oare de ce ţinem noi militarii atât de mult la demnitatea noastră? Răspunsul este simplu, aşa ne-am născut, vocaţia ne-a dirijat spre acele profesii care pot fi ocupate numai de acele persoane care, în numele poporului român , se pot întâlni oricând în punctul de contact al moralităţii şi demnităţii naţionale.
Dragi camarazi!
Vom continua să ne apărăm reciproc, după principiul muschetarilor, şi vă asigur că, rând pe rând, vom demonta toate abuzurile săvârşite împotriva noastră. Adevărata demnitate în România se pierde uşor şi se câştigă greu. Avem alături de noi 80% din cetăţenii patriei! Iar în final revin la versurile îndrăgitului nostru scriitor militar şi cu permisiunea lui îl citez:
"din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă...
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns..."
Honor et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE SCMD Braşov
Gl.mr. (r) prof.univ.dr. Petrişor Mandu
