marți, 11 iunie 2013

DE ZIUA EROILOR


PE DRUMUL DE LUPTA AL ARMATEI ROMANE PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI SI BUCOVINEI DE NORD DE LA BOTOSANI PANA IN CRIMEEA
       Din dorinta de a cunoaste mai aprofundat actiunile de lupta duse de armata romana pe Frontul de Est pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord,   noi, filiala judeteana Botosani a Asociatiei Nationale Cultul Eroilor  impreuna cu Cercul Militar din garnizoana si filialele judetene ale Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate si  Uniunii Vatra Romaneasca, am hotarat sa organizam mai multe excursii pe drumul de lupta al armatei romane, sa vedem, la fata locului, unde au luptat si au cazut miile de ostasi romani , sa ne reculegem la mormintele lor , acolo unde ele mai exista si sa tragem un semnal de alarma acolo unde ele au fost profanate.
     Ne-am intors recent din cea de-a 7-a excursie organizata din 2008, de cand am inceput aceasta actiune.
        In drumurile noastre ne-am oprit la Cernauti, oras eliberat de armata romana la 4 iulie 1941, unde am dorit sa depunem o coroana de flori la cimitirul eroilor romani in care isi dorm somnul de veci aproape 400 de eroi din cei peste 900 care au cazut pentru eliberarea Bucovinei de Nord, cimitir reamenajat de catre Oficiul National pentru Cultul Eroilor. Spre indignarea noastra, am fost impiedicati de catre autoritatile locale in acest demers, pe motiv ca terenul pe care se afla cimitirul este revendicat de o minoritate care are acolo niste morminte dupa anul 1965. In cele din urma, cu sprijinul Societatii Golgota Bucovinei, care a obtinut cheia de la paznic, am reusit sa patrundem in cimitir, sa ne reculegem la mormantul eroilor si sa depunem coroana de flori .       
      Am ajuns apoi la Hotin, cetate care strajuia frontiera Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare, unde ne asteptam sa gasim la locul ei statuia generalului erou Stan Poetas, asasinat miseleste in 1919, dar, in locul acestei statui, din care nu se mai pastreaza nici macar soclul, am gasit un monument urias ridicat in memoria asasinilor veniti de peste Nistru, pe soclul caruia scria ca au luptat pentru apararea patriei . Ne-am intrebat, pe buna dreptate, care patrie ? Din pliantele de prezentare si explicatiile ghidului nu rezulta ca aceasta cetate a avut vreo legatura cu Tara Moldovei. Toate acestea ne-au facut sa reflectam inca o data asupra adevarului ca istoria este facuta si de invinsi si de invingatori, dar este scrisa numai de invingatori. Pe tot teritoriul regiunii Cernauti am auzit foarte putin vorbindu-se romaneste. Chiar si cetatenilor de origine romana le este teama sa vorbeasca pe strada romaneste. Ne-am intrebat retoric, oare de ce ?
    
         O surpriza placuta am avut in Republica Moldova, imediat ce am trecut Prutul in comuna Parcova din raionul Edinet , unde autoritatile locale au ridicat o cruce si au organizat o ceremonie de comemorare a celor 4 eroi romani cazuti in iulie 1941 in luptele pentru eliberarea localitatii. La ceremonie au participat majoritatea locuitorilor comunii, elevii scolii din localitate indrumati de profesorii lor, preotul parohiei si reprezentanti de la raion. La plecarea noastra din localitate ne-au spus ca doresc ca eroii respectivii sa-si doarma somnul de veci in tara, fara a fi mutati din localitatea lor, deci sa se realizeze Unirea.
      In amintirea zilelor din iulie 1941 ne-am propus sa vizitam si cimitirul de la Tiganca, acolo unde eroilor romani li s-a reamenajat locul de odihna, dupa mai bine de jumatate de secol de pangarire, acolo unde peste mormintele eroilor s-a construit un saivan pentru oi, apoi o crescatorie de porci, Oficiul National pentru Cultul Eroilor a reamenajat cimitirul asa cum il merita eroii.

   

   
      Atunci cand am depus o coroana de flori in memoria eroilor, domnul lt.col.(r) Corneanu Dinel a avut placuta surprinza sa gaseasca intre cele 1020 de nume de eroi inscrise pe placile de onoare numele unchiului sau pe care-l stia mort pe front din primele zile ale razboiului.

       In drumul nostru spre Chisinau ne-am oprit la Falesti pentru a aduce un omagiu celor 220 de eroi romani si germani cazuti pentru eliberarea acestei localitati dar, din cimitirul amenajat aici in 1943 de catre Asociatia Cultul Eroilor nu a mai ramas nici macar amintirea. Peste locul de inhumare a eroilor a fost construita o scoala cu predarea in limba rusa .      Ne-am continuat drumul catre Balti, oras in care exista un cimitir al ostasilor romani inca din 1935, unde au fost inmormantati si eroi cazuti in 1941 pentru eliberareaa acestei localitati, dar si aici nu am gasit nici urma din fostul cimitir, iar in centrul orasului, alaturi de o statuie a lui Stefan cel Mare, se afla la loc de cinste tancul sovietic « eliberator » si statuia lui Lenin. Cu greu am putut sa gasim cativa localnici cu care sa ne intelegem in limba romana, limba oficiala in Moldova .
     O mare dezamagire ne-a asteptat si la Chisinau, unde, din fostul cimitir international unde isi dormeau somnul de veci si 431 de romani cazuti in Primul Razboi Mondial si 96 in Al Doilea Razboi Mondial, nu a mai ramas nimic. A fost daramata si capela din cimitir precum si monumentul care amintea de jertfa eroilor Pe locul cimitirului s-au construit recent un centru comercial si locuinte.  

    
Tot la Chisinau, am participatla 25 martie 2012, in spiritul aceleeasi credinte care i-a animat pe eroi sa-si dea viata pentru eliberarea Basarabiei alaturi de alti aproximativ 7000 de romani de pe ambele maluri ale Prutului la Marsul pentru Unire, unde am purtat un urias drapel tricolor.

       

  Excursiile in Basarabia ne-au dat posibilitatea sa luam contact cu multa lume ,de la reprezentanti ai unor organizati care actioneaza deschis pentru trezirea constiintei nationale si pentru unirea fireasca cu Romania, la oameni care inca sunt sub influienta educatiei primite in fosta Uniune Sovietica ,nu cunosc adevarata istorie nationala, iar unii nici nu doresc sa o cunoasca. Actiunile de deznationalizare si falsificarea istoriei si-au pus puternic amprenta asupra unei mari parti a populatiei din Basarabia.




      
      Pe tot teritoriul Republicii Moldova am intalnit monumente si cimitire ale eroilor sovietici incat se pune logic intrebarea cu cine au luptat sau daca numai sovieticii au avut pierderi in lupta.
     O situatie tulburatoare am intalnit-o in raionul StefanVoda Acolo, ne-a explicat reprezentantul guvernului in teritoriu, profesorul Anatol Carnu, in primavara anului 1944 s-au dus lupte cu pierderi grele de ambele parti, dar intrucat frontul a inaintat repede, romanii nu au reusit sa-si recupereze si ingroape mortii. Peste trupurile celor cazuti in lupta s-au aruncat doar cateva lopeti de pamant, incat si astazi plugurile mai scot oase omenesti cand brazdeaza pamantul. Oamenii au numit acel loc Valea Oaselor Rele . I-am propus domnului profesor s-o numeasca Valea Eroilor.
    

Din vizitarea tuturor cetatilor lui Stefan cel Mare de pe Nistru, numai la Soroca am gasit un ghid care ne-a prezentat adevarata istorie a cetatii in timp ce la Hotin, Tighina, Cetatea Alba continua dezinformarea.



     Dupa vizitarea Cetatii Albe, ne-am indreptat cu emotie spre Odessa, acolo unde armata romana a dus o crancena batalie, cu pierderi uriase, care pot fi comparate doar cu pierderile de la Cotul Donului. Ca militari, nu ne-am pus problema de ce armata romana nu s-a oprit la Nistru, pentru ca razboiul nu se termina decat atunci cand inamicul capituleaza s-au cere inceperea negocierilor de pace si am lasat aceasta dilema pe seama acelora care mai vorbesc despre moralul scazut al armatei romane pentru ca lupta in Est pe pamant strain, dar lauda inflacararea acelorasi ostasi care, dupa 4 ani de razboi, luptau in Ungaria sau Cehoslovacia alaturi de aliatii sovietici.  
     
 In batalia pentru Odessa armata roman a pierdut peste 90.000 de militari (17.729 de morti , 63.345 raniti si 11471 disparuti) din totalul de 340.000 participanti la batalie. Bineinteles ca, dupa experenta traita in Basarabia, nu ne-am asteptat ca aici sa gasim ceva din fostul cimitir al ostasilor romani.

   
 Am gasit, in schimb,o placa pe o cladire ridicata pe locul unde a fost commandamentul militar Odessa si Statul Major al Diviziei 10 Infanterie care a fost aruncat in aer de forte ramase ecunoscute, care a provocat pierderea a 135 de militari. Pe placa scrie ca acolo a fost aruncat in aer un comandament fascist.

 
In rest, Odessa ni s-a parut a fi un oras modern, frumos, care isi cauta cu febrilitate o noua identitate, iar statuia tarinei Ecaterina a 2-a cea care a cucerit Odessa prima data, statuie ridicata in 1995, trebuie pazita in permanenta de politie.


     
    Chiar daca din statistici rezulta ca in Odessa traieste o importanta minoritate romaneasca, nu am gasit pe nimeni pe strada sa vorbeasca romaneste.

      Din Odessa ne-am indreptat spre Simferopol, capitala Crimeei, regiune unde armata romana a dus importante actiuni de lupta in perioada 1942 -1944. Multi dintre cei care am participat la excursiie am lucrat in Divizia 10 Mecanizata, divizie care in timpul razboiului a luptat si in Batalia pentru Odessa si in Crimeea din 1942 pana in 1944, si participase si la retragerea pe mare din Crimeea cunoscuta sub numele de Operatiuneea 60.000 Aceasta a facut ca emotiile sa fie mai mari atunci cand am pasit pe acest pamant atat de departe de tara, unde inaintasii nostri din aceleeasi unitati in care si noi am jurat sub drapel , au luptat,au sperat si au murit pentru tara.
       La Sevastopol am vazut intr-o croaziera pe mare flota sovietica lasata in acest port strategic.Chiar daca acum vasele de razboi sunt ruginite ,multe din ele par abandonate, existenta lor acolo are acelasi rol ca si al Arrmatei a 14-a in Transnistria.
Fiecare drum ,fiecare oras din Crimeea aminteste de un eveniment tragic din istoria noastra .

     

 La Ialta am fost in palatul Livadia unde s-a hotarat soarta Europei si a noastra pentru mai bine de 50 de ani.


 La palatul hanilor tatari de la Bakcisarai ne-am gandit la locul de unde se planificau si plecau asupra noastra pustiitoarele navaliri ale tatarilor care pradau si ardeau totul in cale.

      Pe soseaua care acum serpuieste frumos pe malul marii de la Ialta la Sevastopol, am revazut in minte drama unitatilor romanesti si in special a Diviziei 10 Infanterie care a asigurat acoperirea retragerii trupelor romane si germane spre Sevastopol petru retragerea in tara pe mare ,misiune care a costat D.10 I pierderea a peste 55% din efective.

  Cand am trecut prin Alusta, ne-am amintit drama celor doua batalioane de vanatori de munte (Batalionul 7 si Batalionul 23) care au asigurat retragerea Corpului 5 german care, dupa indeplinirea misiunii, au fost abandonate, din ele salvandu-se doar un ofiter, cpt. Lazar Oprisor si 2 soldati. La Sevastopol sunt monumente numai pentru ostasii sovietici, dar nimic nu aminteste de jertfa ostasilor romani, in special din Corpul de Munte si Divizia 10 I care au asigurat imbarcarea celorlalte forte si retragerea pe mare in aprilie 1944.

Si orasele Mikolaevna si Kerson amintesc de pierderile armatei romane pe timpul retragerii din Crimeea. Din cei 23.397 ostasi romani morti in timpul retragerii, nici unul nu are un mormant amenajat cu un semn la capatai.
      Noi, cei care, dupa 69 de ani, am strabatut acelasi drum ca si inaintasii nostri, dar in excursie, ne plecam cu smerenie capul in fata jertfei lor si ne rugam lui Dumnezeu sa dea intelepciune celor care conduc lumea pentru ca asemenea tragedii sa nu se mai repete.
Presedintele Filialei Botosani
a Asociatiei Nationale Cultul Eroilor "Regina Maria"
Col (r ) Gheorghe Timofte