OBEDIENŢĂ PERICULOASĂ
Dragi camarazi!
Încerc, de mai multă vreme, să înţeleg raţiunea manifestărilor noastre individuale şi colective, în cadrul SCMD. De regulă, caut să evadez din limitele unui pragmatism îngust generat de conjunctura existenţială şi să formulez unele raspunsuri la ceea ce ni se întâmplă nouă, militarilor în rezervă. Dacă anii care vor veni ar constitui o abstracţie pentru noi, poate ar trebui să ne resemnăm, din fericire însă, vor fi anii pe care suntem datori să-i trăim şi să le înfruntăm greutăţile inevitabile. Ne-am construit cu toţii, în ultimii 21 de ani, un prezent mincinos şi propagandistic, întemeiat pe speranţele unui viitor capitalist şi prosper. Atributele noastre de demnitate, de eroism, de glorie şi nobleţe au fost diluate în economia de piaţă în care totul „miroase a bani”. Din conştiinţele noastre au dispărut treptat, tendinţele de însumare a idealurilor nobile comune şi ne-am încolonat cu toţii, la coada sărăciei pe care guvernanţii ne-au pregătit-o cu migală, în deceniile postrevoluţionare. În acest peisaj de imoralitate socială neasumată, trăim în mod repetabil, umiliri şi ofense rar închipuite, sub domnia micului compromis faţă de clientela politicului. Mergem spre nicăieri, cu un sentiment al seninătăţii rar închipuit, în timp ce , în jurul nostru, puterile răului, mafia politică, sărăcia, bolile, lipsa de perspectivă provoacă continuu un sindrom social depresiv care distruge colectivismul naţional şi ne mână „ca pe nişte vite” spre un tărâm ce nu corespunde principiilor şi dezideratelor noastre. Tânjim după un model autentic al omului contemporan la al cãrui strigăt de revoltă să ne trezim instantaneu din postura de surzi, suspiciosi, neîncrezãtori şi absenţi . Emil Cioran în „Schimbarea la faţă a României” spunea „Toate revoluţiile s-au făcut în numele mizeriei şi împotriva ei”. Paradoxal, Revoluţia din Decembrie1989, nu a reuşit nici mãcar să amelioreze aceste suferinţe dimpotrivă, le-a amplificat, iar românul de rând, mânat orbeşte de iluzia că a venit, în sfârşit şi pentru el ziua libertăţii, constatã că în numele ideii de egalitate se ascund cele mai monstruoase inegalităti sociale, politice si economice. De fiecare dată, propaganda politică mincinoasă a răstălmăcit totul, promovând concepte uzate moral precum „vointa poporului”, „grija pentru om” , „solidaritate” ascunzând cu abilitate realitatea suferintei noastre. Mihail Eminescu, referindu-se la presiunea internatională a marilor puteri exercitatã asupra naţiei noastre, spunea că: „frumoasa şi bogata Românie nu va avea alt rezultat, decât prefacerea într-un fel de ţarã internaţionalã în faţa tuturor şi a nimănui, în mlaştina de scurgere a elementelor economiceşte şi moraliceşte nesănătoase ale lumii întregi“. Acest pericol, din păcate, poate fi sesizat şi astăzi în forme mai subtile, frumos ambalate, aparent tentante însă devastatoare din punctul de vedere al pierderii identităţii noastre naţionale. Şi noi continuăm să ne cântăm suferinţa în doine de jale şi balade în timp ce guvernanţii ne sugrumă şi ne închid în ţarcurile legilor lor.
În acest context deloc optimist, a apărut pe scena societăţii civile romaneşti, sindicatul nostru militar.
Dragi camarazi!
Asupra noastră, a romanilor, a apăsat, de-a lungul vremurilor un puternic mecanism represiv, care ne-a obligat să găsim forme periferice sau camuflate de opoziţie. După revoluţia din Decembrie 1989, societatea civilă autohtonă, incapabilă de o reacţie civică organizată, s-a retras catre o opozitie difuză, manifestată la nivel individual şi în domenii din ce in ce mai diverse şi mai greu de controlat şi sancţionat de către opresor. Majoritatea cetăţenilor şi-au manifestat succesiv, nemulţumirile faţă de „cei care şi-au făcut plinul” fiind la Putere, cerând opozanţilor să-i înlăture, după care ciclul s-a repetat. Ne-am bălăcit timp de 21 de ani, în mocirla mizeriei morale în care, pe baza reglementărilor impuse din afară, am dezvoltat şi proliferat minciuna, lăcomia şi hoţia, nesimţirea şi iresponsabilitatea socială şi naţională. Noi, militarii în rezervă, alături de cetăţeni, ne-am manifestat opoziţia prin diverse atitudini private, iar în anul 2009, am hotărât, prin înfiinţarea SCMD, să punem capăt obedienţei pe termen lung. Lipsa unui spirit civic comun, exersat în timp, a impus apariţia unor lideri militari capabili să cumuleze energia unei deşteptări la scară publică. Aşa a apărut SCMD. Prin apariţia acestuia, am întrevăzut cu toţii o schimbare benefică, generată de conştiinţele noastre, inteligente şi de bună credinţă, aflate în afara spectrului politic. Profitând de turbulenţele mediului internaţional, regimul politic portocaliu a invocat criza economico-financiară pentru adoptarea unor măsuri discreţionare, izolând România de cele mai mari puteri economice şi politice ale Europei civilizate. În ianuarie 2011, camarazii noştrii au constatat că abuzurile puterii politice nu mai pot fi stopate sau măcar limitate şi au început protestele. În propaganda politică mincinoasă a puterii, liderii SCMD au fost imediat catalogaţi „vânduţi” sau „nebuni” pentru simplul motiv că transmiteau în spaţiul public următorul mesaj : ”cei care guvernează această ţara au spulberat credinţa că sistemul nostru democratic parcurge un proces ireversibil de aliniere la principiile constituţionale şi europene , subsumate drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Speriaţi de unitatea noastră morală şi acţională, liderii portocalii au găsit cheia rezolvării conflictului şi, peste procesul de recalculare a pensiilor militare, a suprapus procesul de revizuire, ca instrument de corectare a abuzurilor. Procesul de revizuire s-a concretizat deocamdată, cu o „lista de iluzii” publicată oficial, de M.Ap.N. Pe această listă s-au regăsit, într-o postură fericită, peste 90% dintre camarazii noştri care au „lăsat garda jos” şi s-au retras în confortul cotidian obişnuit. Aceştia s-au retras cu dibăcie din acţiunea civică de sancţionare a abuzurilor şi acum privesc, cu o oarecare reţinere, la mişcările noastre strategice de activare naţională a Platformei civice.
Dragi camarazi!
Ne-am educat şi instruit într-un peisaj militar în care interesul naţional a dominat în totalitate conştiinţele şi atitudinile noastre. Prin onoarea şi demnitatea noastră am reuşit să facem front comun pentru apărarea ideii de justiţie şi dreptate şi condamnarea acţiunii de sărăcire a populaţiei după un plan ticălos. De asemenea, prin vocea noastră am atras atenţia asupra concentrării puterii politice în mâinile unui grup restrâns clientelar, lipsit de legitimitate. Am condamnat jefuirea resurselor acestei ţări împărţite cu o veselie iresponsabilă de către aleşii actualei puteri. Zilele trecute posturile de televiziune relatau cazul unui fost lider local al PD-L, care, cocoţat de partid în fruntea Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor din Braşov a fost reţinut şi apoi arestat pentru 29 de zile de procurorii DNA, fiind acuzat că a cerut de la administratorul unei firme 300.000 de lei pentru emiterea unei autorizaţii de funcţionare. Individul cu pricina a fost prins în flagrant, în timp ce primea suma de 60.000 euro. De fapt, cunoscându-i năravul, şi modul în care a fost numit, mă aşteptam la un asemenea epilog nefericit pentru el şi partid. Dumneavoastră , stimaţi pensionari militari în cât timp strângeţi din pensie 60.000 de euro? Şi atunci, dacă o viaţă de om aţi muncit şi prin sudoarea frunţii şi sacrificiile familiilor v-aţi câştigat existenţa, de ce aţi lăsat garda jos? Nu cumva propaganda politică mincinoasă şi promisiunile tentante v-au plasat în expectativă?
Cum puteţi accepta existenţa unei legislaţii impredictibile şi ilegitime care se îndepărtează de la principiile democraţiei, de bunul simţ şi echitatea socială? Cum puteţi accepta ca un judecător care este chemat să aplice o lege mai înaltă, cea relativă la drepturile omului şi la principiile Uniunii Europene, nu o aplică, deşi prin aderare la aceste legi, România a renunţat la suveranitatea sa? Logica mea simplă îmi spune că atunci când legea internă este greşită, ilegitimă, lipsită de sens, dreptul se realizează în contra legii, pentru ca legea încalcă principiul echităţii şi bunul simţ comun. Legea este efemeră, în timp ce dreptul este etern, căci dreptul este modul în care trebuie organizată pacea socială. Judecatorul nu are doar dreptul de a interveni, ci chiar obligaţia constituţională de a realiza dreptul. Noi, militarii în rezervă, cetăţeni obişnuiţi, am fost instruiţi astfel pentru a înţelege că democraţi înseamnă drepturi individuale transformate zi de zi în fapte şi nu doar sloganuri politice ori activitati ale administratiei cu caracter de miluire electorală. Prin acţiunile declanşate în instanţele interne am aşteptat o reacţie eficientă a legiuitorului sau a instituţiilor, ca soluţie la problemele proprii (jefuirea pensiilor militarilor şi schimbarea arbitrară a statutului de militar în rezervă), numai că această reacţie este mult întârziată. Am atacat în justiţie abuzurile în mod individual, dar şi în procese colective, cu multă forţă şi convingere. Educaţi şi informaţi, ne-am putut cunoaşte drepturile apelând la justiţie, ne-am angajat avocaţi capabili de a realiza o dezirabilă egalitate a armelor în proces. Faţă de această realitate a asocierii în vederea apărării drepturilor noastre individuale, reacţia instituţiilor statului şi reacţia tribunalelor a fost în mare parte anacronică, în contra-timp cu vremurile. Atitudinea pare a se schimba în tribunale întrucât, pe de o parte oamenii au reânceput să creadă în justiţie, ca ultim resort în lupta lor pentru drepturi, iar judecătorii au început să înlăture de la aplicare, legi sau clauze contractuale ilegitime. În lupta noastră sindicală pe acest subiect (jefuirea pensiilor militarilor) am convingerea fermă că jaful va fi oprit şi, ulterior sancţionat. Prin imaginile alăturate promovez, ca întodeauna, spiritul nostru puternic de unitate.
Dragi camarazi!
În zilele de 18,19 şi 20 octombrie voi participa la Adunarea generală a reprezentanţilor SCMD, la Alba Iulia. Ştiu că sunteţi pregătiţi pentru a scoate în evidenţă, unele fapte şi atitudini care v-au nemulţumit pe parcursul existenţei SCMD. Partidele noastre „originale şi pitoreşti” care s-au înfiinţat de 21 de ani, sunt susţinute, unele de camarila mafiotă iar celelalte, de baronii locali. Cu toate aceste fundamente financiare, economice şi propagandistice partidele şi liderii lor derulează proiecte politice cu grave erori şi impact periculos asupra interesului public. Împotriva lor să vă manifestaţi nemulţumirea, împreună cu noi , liderii pe care i-aţi ales! Este necesar să transmitem colegilor noştri pe care îi reprezentăm că am rămas oameni cu principii şi suntem în măsură să le apărăm demnitatea. Nu ură ci dragoste, nu dezbinare ci solidaritate , nu egoism ci generozitate! Fără asemenea aspiraţii nu ne mai putem ridica , ci vom rămâne doar la nivelul visurilor amăgitoare care nu se împlinesc, decât în foarte mici excepţii întamplătoare, conjucturale .
Preşedintele SCMD, Filiala 1 Braşov
Gl.mr.(r). Prof univ. Dr. Petrişor Mandu
